Acum ca am terminat cu parapsihologia deocamdata, pot si eu sa-mi vars veninu`. Mi-e atat de usor sa zambesc fals, nu pot sa zbier. Trebuie sa-mi urmez visul ... sa invat sa lupt .. sa-mi creez o lume diferita de a altora, unde sa ma regasesc. Incerc sa incetez, nu mai trebuie sa plang... nu am voie. Nu mai vreau, nu mai suport. Lumea asta e plina de gropi si jale. Ma simt de parca nu mai am sange in vene... inima mea s'a rupt in doua din cauza prietenilor (si putin a familiei..aia macar nu ti`o alegi). Vorba lu Arssura "ca sa vezi serpii tre` sa tai iarba de la pamant". Am prea putini prieteni adevarati.. poate.. cel mult 3. Cred eu, 2. Toti vorbesc prostii si vor sa ma schimbe.. toti sunt falsi.E prea usor sa faci rau. Stiu ca m'am schimbat, sunt diferita... (Alexsay: Din unu` la un milion acum sunt unu` la o mie). Mie chiar mi-e teama... ma comport ca un copil, cu toate ca nu e tocmai starea mea favorabila. Sunt captiva ... intre niste sentimente. Daca as putea iesi de acolo, nu as mai apuca ziua de maine. E sumbru, dar nu e emo. Sunt multe idealuri ireale, pe care nu ne permitem nici sa le visam. Orice greseala o platesti in lacrimi. Eu...sunt genul` de persoana care daca face o greseala pe care o regreta foarte mult, e obsedata de acea greseala, se gandeste mereu la ea, nu iarta, nu uita. ...
Acum ... am doar lacrimi in ochi .. a devenit obsesie.. cand l-am facut sa planga...e vina mea.
Doar, imagineaza'ti cum e sa plangi si sa nu-ti stearga nimeni lacrima... daca poti sa-ti imaginezi, da'ti seama ca asa sunt eu.. a trecut atata timp...dar inca simt.
Nu sunt genu`... care trece peste.
In fine... E greu cand plangi sa nu ai suport.

Ps: stiu ca nimic din ce am scris in propozitiile astea nu se leaga, dar cam asa e in capul meu.