Multe cuvinte prind viata, si de multe ori am impresia ca ma vad plangand. E ceva infernal, dar imi place. Doar picaturile de ploaie ma pot face sa ma gandesc la ceva real in momentul acesta. Toate gandurile mele se intorc din locul in care le-am trimis...adica, dinspre nicaieri. Toate trec, si am impresia ca tot ce e in jurul meu ingheata, dandu`mi un aer rece si sec. Nimic nu e schimbat, dar totusi, nimic nu mai e la fel. De ce nu as putea da timpul inapoi cu vreo ... doi ani? As vrea sa nu fi facut acea greseala, care ma obsedeaza de zile, luni, ani la rand. Timpul trece, si se spune ca vindeca orice rana, din pacate, nu vindeca nimic, doar lasa praful sa se aseze pe ranile marcate pe suflet.. In suflet, cicatrici adanci raman de parca au fost cusute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu